Pentru Monica Petre, copilăria petrecută la ţară, la bunici, rămâne una dintre cele mai -frumoase perioade ale vieţii. Acele vacanţe de vară, cu miros de libertate şi peisaje de poveste i-au rămas întipărite în suflet şi au făcut-o să îndrăgească nespus lumea satului românesc, cu bune şi cu rele. Regretă că cei doi copii ai săi nu au avut parte de acelaşi privilegiu, căci bunicii lor au trăit la oraş. „Eu şi Cătălin facem parte din acea generaţie care şi-a petrecut vacanţele la ţară”, spune Monica. „Un lucru rar în ziua de azi, când cei mici cresc pe străzi aglomerate, printre maşini şi poluare, dependenţi de telefoane, tablete şi reţele de socializare. Ne-am fi dorit ca și copiii noștri să trăiască bucuria de a hoinări pe ulițe prăfuite, de a număra stelele în nopțile senine de vară, de a respira aer curat”.
Vorbea adesea cu soţul său că ar fi frumos să îşi cumpere o casă la ţară, departe de Bucureşti, care să devină un fel de loc de întâlnire pentru familie şi prieteni. Visul a început să capete contur în urmă cu câțiva ani, când, revenind în Capitală după un weekend petrecut la munte, au descoperit peisajul fermecător din zona Cheilor Dâmbovicioarei. Au fost cuceriți iremediabil de sătucele ferecate în văi adânci, de oamenii zâmbitori și calzi, de frumusețea neîntinată a locurilor.
Pentru Monica și Cătălin, acea plimbare liniștită avea să însemne un nou început, plin de speranță și entuziasm, născut din dorința sinceră de a face ceva pentru suflet.
”În Dâmbovicioara, am întrebat, mai mult din curiozitate dacă există proprietăți de vânzare în apropiere. Din vorbă în vorbă, am descoperit casa musceleană de care ne-am îndrăgostit într-o secundă. Era limpede că nu va fi tocmai ușor. Acoperișul era căzut, zidurile, găurite, dar se vedeau încă elementele acelea distinctive ale arhitecturii muscelene”, își amintește Monica.
Casa, în momentul în care a fost cumpărată
În timpul renovărilor, noii proprietari au avut grijă ca meșterii să folosească materialele specifice zonei, respectiv lemnul și piatra. După luni de șantier, casa avea să își recâștige frumusețea de altădată. Fundația din piatră, pridvorul pe coloane de lemn și arcade în acoladă, dar și învelitoarea din șiță au fost refăcute întocmai, cu dragoste pentru trecut.
Lângă vechea casă, unde a fost amenajată o zonă de zi, cu living și dining, Monica și Cătălin au mai adăugat un corp de clădire, care seamănă cu o șură înaltă din lemn. Aici se află cele două dormitoare duble, cu baie proprie. Bucătăria este cea care face legătura între cele două corpuri.
Interiorul casei respiră același aer tradițional, însă elementele au o interpretare cât se poate de actuală. Designerul Marinela Filip, despre care v-am mai vorbit și cu alte ocazii, s-a ocupat de întreaga amenajare, iar rezultatul este încântător.
Tăblii de pat, confecționate din fote vechi, ceramică tradițională, mobilier clasic din lemn și obiecte descoperite prin târgurile de antichități și-au găsit locul în casa de la Dâmbovicioara.
Fiecare detaliu a fost pus ingenios în scenă, lucrurile căpătând adesea noi întrebuințări. De exemplu, în sufragerie, o uşă pictată de dulap a devenit tablou, în timp ce în bucătărie, țesăturile brodate au fost expuse sub plăci de sticlă transparentă. O idee cât se poate de originală, dar și de practică, pentru că protejează peretele în dreptul chiuvetei și plitei încorporabile.
Inedit este şi detaliul din hol, acel jug de cal, agăţat pe perete în care este încadrat un buchet de lavandă.
Renovarea casei din Dâmbovicioara a fost primită cu entuziasm de întreaga comunitate. La inaugurarea care a avut loc toamna trecută, proprietarii au organizat o șezătoare, ca pe vremuri, iar câțiva săteni au îmbrăcat straie populare. A fost modalitatea Monicăi de a le arăta oamenilor că merită să păstreze vie tradiția locurilor. Turismul de calitate poate aduce prosperitate pe termen mediu și lung, într-o zonă în care majoritatea localnicilor trăiesc din agricultură și creșterea animalelor.
Designerul Marinela Filip (stânga) și Monica, proprietara casei (dreapta).
”Zona este deosebită și ar merita mai multă promovare”, crede Monica. ”Oamenii sunt extrem de calzi și primitori, gastronomia este, iarăși, un punct forte. Ca să nu mai vorbim despre arhitectură, cunoscută în întreaga țară. Este o regiune încărcată de istorie, cu povești din timpuri medievale, cu negustori, boieri și meșteșugari iscusiți. Și portul popular muscelean este spectaculos. A fost promovat, la București, chiar de regina Maria. Eu cred că dacă avem atitudinea potrivită, lucrurile pot reintra pe făgașul normal. Poate par idealistă, dar asta cred. Totul ține de alegerile pe care le facem, de ceea ce mâncăm, de modul în care trăim, de principiile noastre”, argumentează tânăra.
După ani de zile în care a lucrat într-o multinațională, Monica a înțeles că globalizarea aduce, pe lângă beneficii, și numeroase dezavantaje, iar riscul de pierdere a identității este cât se poate de real. Tocmai de aceea, casa de la Dâmbovicioara este un proiect atât de apropiat sufletului său. Este un mic pas de regăsire a trecutului și speră ca același exemplu să fie urmat și de alți oameni cu dragoste pentru tradiție și pentru frumos, în general.
Casa de la Dâmbovicioara poate fi închiriată. Găsești pe site-ul www.dordesuflet.ro tarifele și datele disponibile, dar și povestea casei, din perspectiva Monicăi. Fie că vrei să organizezi aici team building-uri, workshop-uri tematice sau doar vrei să petreci un weekend liniștit cu familia, zona merită vizitată.