Mi-e dor de sufletul meu, mi-e dor de mine!
Acesta este sufletul meu, asezat intre lumi! O lume veche, cu traditii si obiceiuri, unde lucrurile se intampla incet, dupa o rutina binestiuta, o lume unde ziua este lunga si ai timp sa te plictisesti si o lume noua, unde viteza conteaza… altfel ramai in urma !
Lumea veche miroase a lana si seminte prajite pe care le mananci iarna, stand lipit cu spatele de soba de teracota, miroase a scovergi si ciorba de pui cu leustean.
Lumea noua miroase a parfum, tapiteria unei masini si cafea.
Intre acestea au fost si alte mirosuri, unele mi-au placut mai mult altele mai putin. Mi-a placut mirosul copiilor mei cand erau bebelusi, mi-a placut mirosul diminetilor alaturi de sotul meu, mi-a placut mirosul unui pahar de vin rosu.
In Dambovicioara am gasit mirosul lumii vechi, mirosul fumului de soba, mirosul de fan cosit, mirosul curat de pamant al beciului de sub casa. Aici am gasit o parte din sufletul meu si am regasit sentimentul de armonie, aici intre muntii si paduri.
Invitatia mea este catre cei in cautare…